Find your perfect place in my space!

Comorile din dulapul meu

Comorile din dulapul meu

 

 

Hello si bine v-am regasit!
Povestea de azi e despre cum am invatat eu sa iubesc hainele. Am tot vorbit despre camasi si lucruri frumoase, insa despre comorile din dupalul meu nu am povestit de prea multe ori.

De la mama mea am invatat sa ingrijesc hainele si sa fiu recunoscatoare pentru ele, oricat de multe as avea, insa cred ca de la bunica mea am invatat sa le iubesc. Niciodata nu am vorbit despre acest lucru cu ea, insa am crescut langa materiale, ac, ata, degetar si tipare pentru diferite modele de camasi, rochii si bluze pe care bunica le confectiona in timpul ei liber pentru clientele ei, caci era croitoreasa atata cat ii permitea timpul. Nu avea timp sa imi explice care e procesul prin care un simplu material devine o rochie dupa cateva ore de munca, insa am vazut cu cata grija manuia materialul sa nu il deterioreze, sa nu il agate sau sa il pateze. Aceste lucruri mi-au ramas in minte si asa ma port si eu cu hainele mele.

Este foarte clar ca tot ce vedem in familie in copilarie si nu numai ne marcheaza intr-un fel comportamentul, iar eu sunt foarte norocoasa ca am vazut aceste lucruri cand eram mica. Povestea cu hainele e clar de la mama si bunica, insa povestea mea de dragoste cu pantofii si gentile de calitate e clar de la tata. Spun asta pentru ca lucra intr-un atelier de pielarie unde confectionau pantofi din piele, iar la vremea aceea o invidiam pe mama pentru incaltarile ei frumoase pe care le purtam pe ascuns cand nu erau ei acasa.

De cand eram mica ei imi explicau ca daca am un pantof de calitate va dura in timp si nu se va deteriora multi ani chiar daca pretul e mai ridicat decat o pereche care nu e din piele. Tin minte ca imi placeau multe perechi de incaltari, dar ei nu imi dadeau  voie sa le achizitionez pentru ca nu erau de calitate. Tata avea o vorba tare comica pe care am preluat-o si eu si spunea ca: parca ar fi din carton acei pantofi, nu te las sa ii cumperi, mergem mai departe sa mai cautam.  

 

 

Vestele lungi in diferite modele sunt la mare cautare si recunosc ca m-au cucerit si pe mine de ceva timp. De la stilul putin mai office pe care il poate avea o vesta lunga, la unul cat de poate de simplu si elegant prin luniile croielii, acestea ofera o nota de glam tinutei.

“Vedeta” acestei postari este vesta lunga, intr-o culoare roz prafuit as zice si dintr-un material diafan si cel mai important lucru despre aceasta vesta este faptul ca este confectionata de bunica mea. Sincera sa fiu,  nu m-as fi gandit ca as putea integra vesta intr-o tinuta, insa vesta impreuna cu aceasta centura din talie sunt elementele care completeaza unul pe celalalt si totodata completeaza si tinuta si o duc intr-o alta directie, sau mai simplu spus, transforma tinuta balana intr-una “fashion”.

Asa cum am spus si mai sus, vesta impreuna cu acest brau lat sau centura lata din talie, se completeaza perfect. E ca si cum ar fi cei mai buni prieteni care nu pot unul fara celalalt pentru ca ambele elemente sunt principale in aceasta tinuta.
In acest sezon nu doar culorile pale sau volanele sunt la mare cautare, ci si centurile late pe care le putem folosi sa ne punem in evidenta talia si sa accentuam partea de sus a corpului in functie de ce am imbracat atunci.

Am mai vorbit in postari  anterioare despre fusta midi din catifea fina de la mama si bunica, si despre bluza galbena cu care am construit color block-ul de primavara, tot de la bunica si care s-au pastrat extraordinar de bine in timp si pe care le port de fiecare data cand am ocazia.

Cu alte cuvinte, am “furat” de la ai mei aceasta  pasiune pentru frumos si o dau mai departe cu fiecare articol postat, cu fiecare haina cumparata sau “furata” din dulapul lor pe care o ingrijesc si o pretuiesc mereu.

Nu uitati ca ne vedem cu postari zilnice si pe Instagram @biancavasut si pe pagina de FB a blogului @BVSblog.

Photo credits: Alexandru Avram

Am purtat: pantofi, jeans si geanta Zara, Bluza H&M si brau Stradivarius.



Leave a Reply


%d bloggers like this: